Calculul iluminatului încăperilor online

Despre calculul iluminatului încăperilor

Calculatorul este destinat selectării prealabile a parametrilor de iluminare în spații de locuit, birouri, spații comerciale și industriale. Acesta permite estimarea fluxului luminos total necesar pe baza suprafeței, a normei de iluminat și a coeficientului de rezervă, precum și determinarea numărului necesar de corpuri de iluminat sau a fluxului luminos al unui bec individual.

Etapele principale de calcul

Calculul constă în câțiva pași consecutivi care corelează mărimile fizice — iluminarea (lucși) și fluxul luminos (lumeni).

1. Calculul suprafeței încăperii $A$

Dacă sunt specificate lungimea $L$ și lățimea $W$ ale încăperii (în metri), suprafața se calculează conform formulei:

Dacă suprafața este introdusă direct, ea se utilizează fără calcule intermediare: $A = S_{\text{introd}}$.

2. Fluxul luminos total necesar $\Phi_{\text{total}}$

Fluxul luminos total (în lumeni) se calculează pe baza iluminării normate $E_m$, a suprafeței încăperii $A$ și a coeficientului de rezervă $k$:

unde:

• $E_m$ — iluminarea medie țintă pe suprafața de lucru, lx.
• $A$ — suprafața încăperii, m².
• $k$ — coeficientul de rezervă.

3. Selectarea parametrilor după modul de calcul

În funcție de modul selectat, se calculează unul dintre următorii parametri:

• Modul „După numărul de lămpi”: pe baza numărului specificat de lămpi $N$, se determină fluxul luminos necesar al unei lămpi $\Phi_1$ (lm):

• Modul „După fluxul luminos al unei lămpi”: pe baza fluxului luminos al unei lămpi $\Phi_1$ (lm), se determină numărul necesar de lămpi $N$:

unde $\lceil x \rceil$ reprezintă rotunjirea în sus la cel mai apropiat număr întreg.

4. Iluminarea de calcul (cu includerea coeficientului de rezervă)

Iluminarea de calcul indică valoarea țintă necesară, ținând cont de coeficientul de rezervă:

Coeficientul de rezervă $k$

Coeficientul de rezervă ia în considerare îmbătrânirea naturală a lămpilor (scăderea eficienței luminoase), depunerea prafului pe difuzoare și pe suprafețele reflectorizante ale încăperii în timpul exploatării.

• $k = 1.0$: nu se aplică rezervă (condiții ideale).
• $k = 1.2$: rezervă moderată pentru locuințe curate și birouri în condiții de întreținere regulată.
• $k = 1.5$: rezervă medie pentru spații publice și săli de clasă.
• $k = 2.0$: rezervă crescută pentru iluminat exterior sau zone cu mult praf.

De ce fluxul luminos se măsoară în lumeni, iar norma este definită în lucși?

Luxul este unitatea de măsură pentru iluminare, reprezentând un lumen pe metru pătrat ($1\text{ lx} = 1\text{ lm/m}^2$). Cunoscând suprafața încăperii, puteți transforma cu ușurință norma de iluminare necesară (lx) în flux luminos total (lm) folosind formula: $\Phi_{\text{total}} = E_m \cdot A \cdot k$.

Ce reprezintă coeficientul de rezervă k și de ce este mai mare decât 1?

Coeficientul de rezervă compensează scăderea randamentului luminos al lămpilor în timp, precum și depunerea treptată a prafului pe corpuri și pe suprafețele camerei. De exemplu, pentru un coeficient $k = 1.2$, calculatorul adaugă 20% la fluxul luminos calculat pentru a acoperi aceste pierderi pe parcursul utilizării.

De ce numărul de corpuri de iluminat se rotunjește în sus?

Dacă din calcul rezultă, de exemplu, 5.2 corpuri de iluminat, în practică trebuie instalate 6. Rotunjirea în sus garantează că iluminarea finală din încăpere nu va fi mai mică decât norma stabilită.

Poate acest calcul să evalueze cu precizie iluminarea la locul de muncă?

Acest calculator oferă o estimare preliminară pe baza fluxului luminos total distribuit pe întreaga suprafață. Nivelul exact de iluminare într-un punct specific depinde de distribuția luminii, înălțimea de montare a corpurilor de iluminat, proprietățile reflectorizante ale pereților/tavanului și unghiul de dispersie al becurilor. Pentru proiecte importante, se realizează un calcul tehnic detaliat în programe specializate (cum ar fi DIALux).

Ce standarde pentru normarea iluminatului se folosesc în Europa?

Pentru locurile de muncă interioare, se face trimitere de obicei la standardul european EN 12464-1, iar pentru zonele exterioare — la EN 12464-2. Calculatorul include valori recomandate standard pentru principalele tipuri de încăperi, dar puteți introduce oricând manual o altă normă.